Am observat un lucru interesant: unul dintre cele mai populare cuvinte dupa care este gasit Milionarul Mioritic este… recenzie. Dupa cum arata si sondajul de opinie despre temele blogului, cartea care imbogateste este categoria cea mai populara dupa investitiile la bursa. Asta m-a determinat sa scriu un articol despre cum se face o recenzie.
Sint mai multe reguli pe care as vrea sa le subliniez:
- alege un domeniu de carte in care te pricepi (ai expertiza)
- documenteaza-te despre autor (ce a mai scris, cind a scris cartea pe care doresti s-o recenzezi)
- CITESTE CARTEA! e stupid ca trebuie sa subliniez dar multi dintre cei care recenzeaza o carte nu fac decit s-o rasfoiasca, in cel mai bun caz s-o citeasca pe sarite
- nu uita sa amintesti elemente tehnice legate de carte (editura, titlu, autor, gen, numar de pagini si orice alt detaliu care crezi ca ar interesa cititorul)
- nu povesti cartea (e o greseala in care se impotmolesc o multime de recenzori)
- in timpul lecturii noteaza pe un caiet sau pe o foaie citate sau idei care te impresioneaza
- la sfirsitul cartii, cind ideile si impresiile sint proaspete, incearca sa notezi starea de spirit pe care o simti la finalul lecturii
- realizeaza o analiza critica (daca experienta si cultura iti permit)
- opteaza pentru o parere personalizata, e cea mai gustata de cititor
Intre ultimele doua tipuri de recenzii, eu optez pentru una, alta sau amindoua in functie de dispozitie sau de mesajul pe care vreau sa-l transmit. De cele mai multe ori aleg sa stimulez apetitul cititorului pentru lectura, trasind citeva idei intrigante care m-au determinat pe mine sa iau cartea in mina si s-o citesc pina la capat. Daca e in contradictie cu ideile mele personale despre subiect, incerc sa argumentez.
In concluzie, o recenzie se poate face in nenumarate moduri. O parte din personalitatea recenzorului se reflecta in recenzie. Tocmai aici e cheia unei reusite care ne face sa citim recenzii inainte de a incepe lectura unei carti.
despre carti – asa cum fiecare din noi este unic si irepetabil in acest univers , asa se intampla si cu experienta traita de fiecare din noi in momentul in care citeste o carte . La fiecare citire , alta experienta , alta traire , alte intelesuri .
Aplicand acestea la cititori diferiti cu aceleasi carti rezulta ca pentru fiecare din noi exista carti care misca ceva in noi si carti care ne lasa indiferenti .
De aceea , recenzia este intr-adevar o oglindire in personalitatea recenzorului a cartii respective si mai ales a influentei si inrauririi scriitorului asupra recenzorului .
Si de aceea cartea ramane cu darul ei si recenzia pe al ei ….
E ciudat, dar ma feresc sa citesc recenzii sau chiar prefete, inainte de a citi cartile, uneori imi „baga in cap” anumite perceptii sau puncte de vedere despre carte, care imi vin in minte in timpul lecturii cartii si ma fac sa ma gandesc, oare ce reactie/interpretare sau sentiment as fi avut fara sa fi avut aceste pre-informatii.
Deci, prefer sa citesc aceste „spoilere” dupa ce am citit cartea…bineinteles se naste intrebarea : cum stii dinainte daca te va interesa/satisface cartea ?
Deci pentru a salva timp, sunt utile recenzii, dar totusi cred ca iti vor influenta intr-un mod sau altul experienta lecturii, daca spre „bine”, tine de „recenzor”.
Trebuia sa scitesc asta inainte sa termine cartea, ca sa notez starea de spirit dupa lectura, proaspata, cum ai zis tu ;)) asa o sa incerc sa mi-o reamintesc 🙂 De obicei la romane fac asta, din nevoia de exprimare (cu creionul, la sf cartii) si ca amintire. Da’ acu am o tema, si nu mi-am dat seama ca n-ar fi fost inutil..
Multumim 🙂 A, si.. evident, am citit-o pe toata:D In loc sa scot ideile principale/ citate, le-am subliniat (mentionez ca am cumparat-o special pt proiectul asta, si imi sunt de folos si pe viitor.. deci mi-am permis)
eu nu am fost la ore cand nea dat sa facem recenzia unei carti si nici nu miam luat notitele…. da imi este lene
Voi incepe sa fac recenzii la cartile pentru copii.
dati-mi idei unde le postez , ca sa fie de folos parintilor, educatorilor, profesorilor ….
Multumesc
porneste un blog personal 🙂
Excelenta idee.
Am un „prelungitor de memorie” (idea lui Tony Buzan – Psihocartarea) unde imi notez ideile principale din carti citite despre marketing, tehnici de vanzare, comunicare, motivare, sanatate, spirit, etc.
Dupa un timp, le recitesc in ordine diferita si incerc sa fac legatura intre ele (din pacate sunt dreptaci …), in medie o carte si jumatate pe luna ( de 21 de ani incoace …)
10Q
cu placere 🙂
nu am intocmit recenzii si nu=ici nu i-mi inchipuiam cum se intocmesc de aceea am apelat la internet dar am sa incerc sa o compun.